Incerc sa-mi dau seama cat e ceasul si vad ca pe langa mine am numai ora Romaniei. Ma rog, estimez ca e vreo 9 fara 10. Dimineata. Nu stiu cum dracu dar de cate ori ajung aici ma trezesc la ore d’astea normale. PREA normale.

Drumul a fost ok, desi a durat in jur de 14 ore. Dar macar am vazut Praga. Adica o parte din Praga. Adica aeroportul.

Frumos aeroport in Praga. Au si KFC. Au si duty free. Cand am plecat de pe Otopeni am primit un voucher de 40 de ieuro. Faza cu voucherul e ca ai voie sa-l folosesti doar intr-un singur loc si tre sa-l folosesti pe tot. Ca nu se exista rest. Ca d’aia e voucher. Ma duc cu fratimiu la duty free-ul respectiv si ne infingem intr-o sticla de vodka. Absolut Pear. Yummy! Si pe langa am mai luat niste ciocolata si io niste tzigari de foi/jmeker/cu mult tutun ca urma sa nu fumez multa vreme. La casa primim cea mai proasta veste din ultimile (sa nu exagerez) 7875 de luni: Nu e voie cu lichide pe JFK. Minunat! Ducem sticla inapoi si mai cumparam niste ciocolata – ma rog, reactie de femei depresive dar chiar nu mai aveam alte obtiuni!

Mai pierdem vremea pe la un bar unde fratimiu era sa faca o criza de nervi cand a vazut ca a dat $10 pe 2 sticle amarate de Sprite. Io nu eram deloc afectat de preturile de acolo pentru ca fumam si eram ZEN. Apoi gasim un KFC ca sa si mancam ceva. De cate ori zbor trebuie sa mananc. MULT! In total am mancat juma de kebab inainte de plecare, un pateu in aeroport, pe avion de la Otopeni la Praga un sandwich + suc de portocale, in aeroport in Praga un meniu de la KFC + un sprite pe langa (ala scumpu’) iar pe avion de la Praga la New York am facut prapad: am inceput cu un Jack & Coke ca sa-mi fac curaj si pe urma am bagat in mine tot ce s-a putut. Se uitau femeile alea la noi de zici ca eram cei mai flamanzi oameni ever. Dar ce sa le fac, daca nu m-au lasat sa fumez in avion, le-am mancat mancarea.

Am ajuns cu o intarziere de vreo ora si cu o semi-raceala. Asa se intampla cand respiri aer reciclat timp de 9 ore jumate! La aeroport ne-a facut Edi surpriza si ne-a asteptat. Norocul nostru ca am avut intarziere, ca altfel nu ne intersectam.

Planul de atac e urmatorul:

Trebuie sa ma trec pe un bill si sa-mi deschid un cont in banca

Trebuie sa-mi iau un fisheye si o baterie de laptop for a friend

Trebuie sa ma apuc de licenta as soon as profu de licenta imi raspunde la mail

Trebuie sa-mi iau lumini de studio. Am gasit unele ieftine rau.

Trebuie sa vorbesc cu Crina, profa de politici contabile, sa ma ajute cu un subpunct de la licenta

Si intr-un final tre sa mai invat si pentru sesiune!

Dupa ce ma intorc la romanica o sa va zic ce a iesit si ce nu.

SI pe vinal o mai tineti minte p’asta?

Pe aceeaşi temă

• Zee landing
• Who’s your Patty?!
• Subway Ads
• A blast from the past – my wife is back
• Cum să-ți speli boarfele…în public