Morgana – O dragoste precoce
Ești într-o mașină. Îți asculți piesa preferată. Accelerezi. Simți fiecare imagine cum trece prin tine și-ți lasă împrimat un negativ al realității. Accelerezi. Depășeșți sunetul. Însă nu poți distinge ce vezi de ce auzi. Pentru tine sunetul n-a dispărut. S-a integrat în imagine. Și privirea-ți ascultă realitatea. Și auzul îți vede adevărul. Dar nu le poți atinge. Accelerezi. Depășești lumina. Vezi cum trec pe lângă tine gânduri, simțiri, propria-ți persoană. Liniște.
Îți înșeli simțurile și le obligi să funcționeze. Însă ți le oprești repede. Nu te interesează sensul călătoriei și nici destinația. Împortantă e călătora în sine. “Orice altă informație e de prisos.” Gândul ăsta îți potolește curiozitatea. Pentru moment cel puțin.
E dimineață. Te urmăresc cu ochi flămânzi prin casă fără să-mi pot stăpâni zâmbetul. Te văd frumoasă. Te simt iubită. Te vreau! Dar nu acum.
