NY Updates: Time is not on my side
Am avut mult de alergat săptămâna asta. Deși a început ca o cizmă de marți, n-am avut timp de nimic altceva. Aveam timp de o cafea de dimineață și un sandwich seara. Am început să mă joc cu ceva mai multă încredere în QuickBooks.
Știu că nu prea are sens ce-am scris în prima frază dar și acum sunt rupt de somn. So, QuickBooks e un program foarte inteligent de accounting. Cam toată lumea îl folosește pe aici. Anyway, ajută foarte mult, îți generează automat un Profit & Loss Accounts, Balance Sheets, Chart of Accounts chiar are sens și există și o comunitate online foarte helpfull. Evident că mi-am tras și eu o copie de la KingsWood (unul dintre locurile unde am dat cu sapa) din West Village (o zona foarte mișto, posibil loc unde o să mă mut) într-un stil pur românesc – adică cu tot cu serial number. Despre job-uri:
În Brooklyn:
- am băgat cecurile scrise în timpul lunii în sistem
- am plătit angajații
- le-am plătit și taxele (plătesc mai multe taxe ca noi ăștia)
- am aruncat depunerile de cash în bancă
În West Village:
- am băgat alte cecuri în sistem
- am plătit alți angajați
- le-am plătit și lor taxele
- am băgat ceva facturi în sistem
- am sunat un vendor și după ce mi-a răspuns, mi-am dat seama că nu știam de ce l-am sunat
- nu m-am atins de bancă
În Downtown Manhattan:
- m-am jucat cu niște facturi
- am băgat daily sales-urile de la un restaurant în sistem
- am aranjat niște bank statements
- am făcut job-ul unui departament de resurse umane pentru că nu există*
*când te angajezi în țara asta minunată ai nevoie de 4 chestii: 2 formulare ( W-4, I-9) și 2 forme de indetificare, dintre care una trebuie să fie cu poză. Evident că Jose Armando a sărit gardul și n-avea nici o formă de identificare, dar cu toate astea și-a completat W-4-ul și la persoane în întretinere și-a trecut un mare 8 și evident că era single. Pentru că nu știa ce înseamnă married. Ma rog, ditractiv. Pentru că muncește aproape gratis. Dar na, acuma boșii au pretenții de office în Manhattan. În sfârșit, eu aveam pe cap vreo 80 de Jose d-ăștia. Încă îi mai am. Încă îi mai caut de acte. Ce pot să fac? Sunt noii mei prieteni. Și toți locuiesc la mine în cap. Dar ei nu știu asta. Ceea ce e ok. Pentru că așa, n-o să încerce să sară gardul din nou.
Oricum, e ok că învăț lucruri noi și am reușit să fac și vreo $300 în 3 zile. Așa că mi-am permis să-mi fac un cadou de Crăciun târziu:
Bine, poate 2. Dar cu un început ca “My mother didn’t try to stab my father until I was six, but she must have shown signs of oddness before that. Her detached gaze, the secret smile. Something.” e clar că o să-mi placă!
Seară faină! O să revin cu un post cu poze la reclamele din subway. Unele sunt atât de funny!
Sa spui sar’mana ca ai Jose si nu Jin la care 8 in intretinere ar fi ceva firesc.:D
Sper sa nu trebuiasca sa invatz chineza in my lifetime…