Radio ZU mă scoate din zărite!
Pe perioada șederii în orașul natal sunt cazat la una bucată tată biologic, legal etc. Regulile casei Burlacu menționează faptul că fumatul este permis exclusiv în bucătărie. În bucătărie există un radio. Acel radio este setat pe acelaș post de radio de când a fost construită casa. Nu știu! N-a interesat pe nimeni destul cât să schimbe postul.
Azi, într-un act de rebeliune supremă am schimbat postul de radio. M-am săturat de melancolicii de la MagicFM. Mai precis pentru că playlist-ul lor de dimineață era playlistul meu de adormit. Cine pana mea ascultă Lady in red la 9 dimineața? Îți dai seama pentru câte accidente rutiere sunt ăștia responsabili? Ei, în dimineața asta, sprijinindu-mi capul în cana de cafea am rezonat cu piesa Wind of change a celor de la Scorpions și am schimbat pe Radio ZU cu un avant obamic – Yes. I can!
Ei, era deja altă poveste: muzică mai alertă, alt ritm, altă tonalitate, ce mai…altă atitudine! Mă simțeam zuper! Muzica nu mă deranja așa de tare – era pe departe mai potrivită decât cea a sinucigașilor de la MagicFM. Ascult prima piesă, se aude în șoaptă pe fundal – radio zu – cu un accent semi-american de baltă. Cum care baltă? Balta Albă evident! Mai ascult două piese și vocea misterioasă iar apare – asculți radio zu – să mori tu?
Îmi băusem jumătate din cafea și m-am decis să studiez fenomenul. Am mai spus că mă plictisesc teribil pentru că nu am ce face, pentru că nu mai cunosc pe nimeni aici și pentru că mi-am lăsat camera în București. Mi se pare aiurea să merg pe stradă să întreb lumea daca they want to be my friend. Am văzut I love you, man ieri – foarte tare filmul. Revenind la fenomen, se întâmpla din ce în ce mai des până când mi-a picat fisa – dacă era o piesă cântată de un artist străin respectabil radio zu era doar în șoaptă unde pe background, destul de subtil. Dacă era un artist român, acesta schimba ghiolbănește un vers din piesă ca să sune ceva de genul i love radio ZU sau asculți radio ZU sau mai simplu radio zu.
Mie chestia asta îmi seamănă cu supra-promovare. A început să mă enerveze în jumătate de oră. Recunosc, și în US exstă asemenea practici dar cu bun simț. Strici o piesă pe oră, hai două piese pe oră, dar nu în fiecare piesă trebuie să-i amintești ascultătorului că ascultă ZU și că ZU e cel mai tare și că dacă mulgi un ZU îți iese lapte ZUZU. Pe bune! De două ori pe oră e de ajuns!
Apoi m-am amuzat la gândul că, datorită stilului comercial adaptat de acest radio, nu o să am ocazia să-l aud pe Hetfield cântând Gimme ZU, Gimme fire, Gimme that witch I desire! , pe Axel Rose zbierând ZU could be mine sau pe Annie Lennox șoptind Hey hey, ZU saved the world today!
What can I say? ZU can’t win’em all!
hilarious writing, zou were inspired!
yes! by the awesome power of BADVERTISING!
ai de unde sa alegi la capitolul asta