(după 5 minute)

Despre asta vorbesc! Mi se întâmplă niște timpi dăștia morți în care uit să fac ce am început. Bătrânețile astea. Ce să le faci? Te sinucizi și-ți vezi de viața ta!

În anul 2 era diferit! Nu prea ajungeam pe la școală dar când mă duceam era interesant! Adică erau numai lucruri noi pentru mine și incercam să obțin cât mai multe informații pentru că nu mai știam când o să mai am timp să trec pe la seminarul/cursul respectiv. Era fun și cu colegii că îi vedeam o data la 100 de ani și aveam ce povesti.

De când m-am hotarât să devin io băiat silitor, situația s-a schimbat radical. Sunt din ce în ce mai leneș! E ingrijorător, că și înainte eram leneș. Deci atingem noi culmi ale nesimțirii! Cele care au avut de suferit în primul rând au fost trezirile de dimineață. Daca timp de vreo lună de zile am ajuns la fiecare curs și seminar, inclusiv cele care începeau la 7.30 AM, acum nu mai ajung nici la cele care încep la 1.30PM. Trist! Prima oară am adormit cu telefonul în mână. A doua oară am adormit cu telefonul sub pernă. A treia oară am vorbit în somn cu colegu Radu și iar n-am ajuns la scoală la timp.

Însă există și părți bune la toată inactivitatea asta:

- m-am apucat de un curs foto. Cei interesati sa dea un semn că pot să dau materiale. Joia asta cică o să apucăm să facem și poze. Până acum a fost mai mult basic stuff: cum apeși pe ON, cum scoți autofocus, chestii de genu.

- m-am mai băgat la o sesiune de comunicări științifice. E pe analiză economică-financiară, o să fac un proiect cu profu de la seminar și partea cea mai interesantă e că toata prezentarea trebuie să fie în engleză. După materie în sine nu mă omor.

- am timp să-mi aranjez muzica în sfârșit, deși e o muncă titanică.

- mi-am făcut și o conexiune la net cât de cât mai bună. Și că veni vorba, să vă povestesc nebunia prin care trebuie să treci ca să-ți vină instalatorul dă net acasă.

Pasul 1: Faci un pic de research și vezi de ce provider apartii. Ceea ce e cam de rahat. Unde e concurența, unde e libertatea de alegere? Niște principii amărâte din economie. Dacă tu stai în zona UPC-ului, RDS-ul nu vine decât daca strângi nu-știu-câte zeci de semnaturi, și faci 2 tumbe in aer și ai ochii verzi și pe mama ta o cheama Maricica. Deci mișto!

Pasul 2: Suni la UPC și începi să stai onhold cu orele până când i se face milă unui amărât să-ți răspundă. Îi explici situația omului in genul: “Vreau și io net d’ăla de 35 de lei!” Moment în care aflii că nu poți să ai net fără să ai și cablu TV, ceea ce înseamnă că la ăia 35 de lei mai adaugi încă vreo 22 de lei de pomană. Pe lângă asta aflii că ei nu prea garantează niciun fel de transfer. Adică pot să iau io si fibră că netu daca merge cu 1kb/s ei nu au ce să facă. Deci de porc, vorba lu Badea. În sfârșit, faci o programare și aștepți cu sufletu la gură. Dacă la RDS aștepți cu lunile, la UPC aștepți doar câteva zile. Adică o bilă albă pentru ei. Dar doar una.

Pasul 3: Instalarea propriu-zisă. Mie mi-au zis că o să vină echipa în jur de 8-9 dimineața. Mai sus v-am zis cum e la mine cu trezitu de dimineață. Adică nu e. Mă rog, fac acest efort supraomenesc și mă trezesc la 7 jumate. Beau cafeaua și aștept. 8 se face 9 și 9 se face 10 și 10 se face 12 și io mă fac un pachet de nervi. Pe la 12 jumate, două genii ajung la poartă – echipa de instalare. Timp de jumătate de oră se plimbă în jurul unui stâlp și pun întrebări aiurea de genul: Și vecinii tăi au net? Dar cablu? Dar telefon? De unde vor ei să știu io toate chestiile astea? Nu mă duc să le bat la ușă să-i întreb de bună-ziua. Cum sună frate: Ziua bună vecine! Ce-a mai plouat aseara! Și netu cum iți merge? Dar televizor ai? Pot să dau și io un telefon de la tine? În sfârșit găsesc ei un cablu de care să mă lege si pe mine. Unul dintre ei scoate un dispozitiv rupt dintr-un SF prost și măsoară semnalul. Aflu că norocul îmi surâde și de data asta. Am semnal foarte prost. Asta înseamnă că ori nu o să am net, ori o să am net dar nu o să am televizor pentru că televizorul consumă din semnal 3 db. Și io aveam 60 și eram la limită. MINUNAT! Cei doi încep să-și desfășoare talentul de cățărători și urcă firul pe acoperișuri, prin copaci, pe lângă burlane și într-un final ajunge și la mine-n demisol. Aflu că am net dar nu o să am și televizor. Băieții îmi oferă soluția unui amplificator care costă doar 600 de lei fara factură și fără TVA (mă-nțelegi?). Deci nu. Semnez ce am de semnat și dau să-i poftesc afară. Moment de altă revelație financiară: adică cablul asigurat de UPC este de 15m și la mine s-au folosit vreo 27m și instalarea care era gratis, nu prea era gratis dacă stai la vilă. Am încercat să explic că io nu stau la vilă ci la demisol dar n-a ținut. 30 de lei manopera și 1.5lei X 12 metrii de cablu care o sa vină pe factură.

Deci ce înseamnă afaceri în România. 35 de lei se face 35 + 22 de lei (22 de lei pe care îi dai degeaba că oricum nu poți sa pui televizor) și 57 de lei se face 57 de lei + 30 de lei instalarea gratuită + 12 lei cablu asigurat de UPC. Mișto, nu? După ce se termină toată nebunia cu netu, unul dintre ei(ăla mai deștept cred eu pentru că știa să scrie) îmi dă un user și o parolă ca să mă înregistrez la ei în sistem. Însă degeaba știi să scrii dacă mănânci litere. Așa că parola era greșita. Așa că sună-l din nou, vezi care-i problema, care-i litera lipsă…EEEEEEEEE!!!!

Deci se există net, care după ce ca are un transfer ca o femeie la menstruație, mai are și limitări pe torente între 6PM și 11PM. N-am de ce să mă plâng. Totul este minunat!

Când munceam parcă nu eram așa stresat….

Pe aceeaşi temă

• Ce inseamnă “Java”?
• AB4 – Sa
• Avantajele depresiei
• Babilon
• Bagaje